Carul biruinței

Eram în Piața Lumii, încercând să mă strecor prin mulțimea în clocot. Urlau, tăceau și călcau totul în picioare. Parcă era ca un val imens de oameni, în care pluteam în derivă. Nu exista nici o direcție, ci doar o fremătare oarbă asemenea unei mări în furtună. Am rugat pe cineva să mă ridice, pentru că aveam ceva important de spus: „Oameni buni, Prințul cerului a câștigat!” Însă abia puteam eu însumi să-mi aud strigătul.
În mijlocul vacarmului se puteau auzi, dacă erai atent, un vuiet diferit de tot ce se întâmpla în Piață. Și vuietul era din ce în ce mai puternic. Deodată, întrega masă de oameni se desparte precum Marea Roșie în zilele lui Moise. Un car tras de cai venea cu putere, și nimeni nu putea să-i stea împotrivă. S-a oprit în dreptul meu. „Vrei să urci?”, m-a întrebat inspirându-mi curajul. Mi-a întins mâna, și, dintr-o săritură am fost lângă El. A dat bice, și carul, fără efort, își făcea drum prin mulțime, făcând pe mulți să părăsească Piața Lumii, să alerge după Cel ce a Biruit. Dacă nu urcam în carul acesta, puteam să biruiesc vreodată? Puteam să-i fac pe oameni să asculte?
Eram în carul biruinței! În carul biruinței lui Hristos.
Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspîndeşte prin noi în orice loc mireasmă cunoştinţei Lui. – 2 Cor. 2:14

Un gând despre &8222;Carul biruinței&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s