Nu crezi că poți să te mai schimbi?

Cea mai mare provocare a vieții unui om este să producă o schimbare. Nu vorbim însă de freamătul lumii care este într-o veșnică schimbare, o lume care nu oferă terenul stabil pentru adevăratele schimbări. Vorbim despre schimbarea care aduce o veșnicia mai aproape de muritori, care transformă un petec de lume într-un colț de cer.
Lumea este într-o schimbare haotică, o schimbare a degradării continue. Uneori această instabilitate crează o impresie estetică. Baudelaire n-a greșit când a descoperit această estetică a urâtului, când a cules Les fleurs du mal, o „frumusețe” a răului care prinde rădăcini în ape tulburi, și se răspândește cuprinzându-ne cu sine. Această schimbare a urâtului care se face altfel, dar tot urât, ca să nu ți se urască de el, a devenit parte a culturii noastre, și aproape nimeni nu își mai ridică glasul în fața ei. Dar schimbarea care aduce viața este cea mai greu de acceptat, pentru că ea trebuie să înceapă cu sinele.
E mai ușor să schimbi îmbrăcămintea, dieta, comportamentul chiar, decât să schimbi propria persoană împreună cu patimile și poftele ei. Unii, pentru că urăsc schimbarea la propria persoană, încearcă să îi schimbe pe cei din jur, soția, soțul, copiii, etc. Însă atunci când se schimbă sinele, această schimbare produce o reacție în lanț. Schimbarea ta îi schimbă pe alții.
Am încercat ani de zile să mă schimb. Eșecul repetat m-a aruncat în deznădejde sau în necredința în posibilitatea schimbării. În final am descoperit că autoschimbare nu există. Pot să schimb aproape orice în jurul meu în afară de mine. Singura șansă pentru a mă schimba a fost să mă supun schimbării din exterior pe care o face Acela care este mai mare nu numai decât mine, ci decât orice muritor, Acela care are puterea creației și a vieții. El poate schimba orice, mă poate schimba chiar pe mine.
Dacă vrei să te schimbi, nu te mai concentra pe schimbare. Concentrează-te pe puterea care te schimbă, și această putere este Evanghelia.
Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede. (Romani 1:16 VDC).
Cu cât te vei gândi și te vei forța mai mult să te schimbi, cu atât te vei lăsa înghițit de propria nămolire. Căci pentru a fi scos din mlaștină, trebuie să fi tras de afară. Gândește-te la Isus, la ce a făcut El pentru tine, pătrunde tainele mântuirii, frumusețes adevărului și bogăția harului. Harul Lui îți este de ajuns. Cu cât vei privi mai mult la lucrurile veșnice, cu atât mai puține lucruri pieritoare vor pune stăpânire pe tine.
Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească. (Filipeni 4:8 VDC)

Un gând despre &8222;Nu crezi că poți să te mai schimbi?&8221;

  1. Da! schimbările pe care trebuie să le facem în noi înșine-cele mai grele, iar când ne gândim la Cristos, aproape că devin imposibile: să îmi iubesc și dușmanul,,,cum se poate așa ceva? Sigur că se poate! Dar e mai ușor să ne întrebăm decât să ne schimbăm. Acum, după ce ți-am citit cuvintele, mă gândesc: oare trebuia să ne creeze mai maleabili Dumnezeu atunci când ne-a creat?
    Citesc cu multă bucurie ce scrii! Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s