Amănunte neimportante

1 Samuel 15 little-things2

Ascultă capitolul

Saul primește o a doua șansă. Primește o misiune – împlinirea unei profeții făcute cu 400 de ani înainte – exterminarea unui popor care au profitat de oboseala evreilor când ieșeau din Egipt – Amaleciții.

Porunca lui Dumnezeu era clară – o distrugere definitivă, completă. Porunca însemna ca poporul să nu ia nici o pradă din acest război. Cu toate acestea „Saul și poporul au cruțat pe Agag, și oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele cele grase, mieii grași, și tot ce era mai bun; n-a vrut să le nimicească cu desăvârșire și au nimicit numai tot ce era prost și nebăgat în seamă.” (v. 9)

Amănunte neimportante

Saul îl întâmpină pe Samuel după luptă și spune cu emfază: „Am păzit Cuvântul Domnului.” (v. 13) Dar ce era atunci cu acele animale cruțate, și cu împăratul lui Amalec? Erau niște amănunte neimportante.

  • niște animale? animalele nu au etnie (nici măcar amalecită).
  • niște animale bune? era o risipă să nu le oprești.
  • dacă le câștigăm îi dăm și lui Dumnezeu o parte, în jerfe. Și El va aprecia că ce am făcut e bine. Ce zeu nu este mulțumit cu jertfe?
  • luptătorii au și ei dreptul să rămână cu ceva după atâta sacrificiu. Au pus și ei deoparte timpul lor.
  • Agag este trofeul lui Saul. un rege sclav și prizonier ar fi fost o mărturie peste timp pentru toate națiunile înconjurătoare.

Asta încearcă Saul inițial. Să îl convingă pe Samuel că el în esență, în mare a păzit porunca lui Dumnezeu. Samuel nu se lasă convins. Apoi a doua încercare a lui Saul de a se scuza este invocarea motivului jerfelor. Atât de mult distorsionează acest argument imaginea lui Dumnezeu! În viziunea lui Saul, Dumnezeu era asemenea zeilor popoarelor vecine – trebuia îmbunat și copleșit cu jerfe, ca și cum Dumnezeu ar avea nevoie de ele. Niciodată Biblia nu dă de înțeles că Dumnezeu are nevoie de rugăciunile, jertfele și sacrificiile noastre. Nicidecum nu se înțelege că Dumnezeu ar avea nevoie de banii noștri sau de timpul nostru. În felul acesta ar fi un Dumnezeu avar sau sărac.

Când Samuel îi comunică lui Saul hotărârea lui Dumnezeu de a-l lepăda ca împărat, Saul aduce a treia tactică de îmbunare a lui Dumnezeu – manifestarea pocăinței. „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului și n-am ascultat cuvintele tale.” (v. 24) Nu numai că era tardivă, dar era și neautentică această pocăință. Însă Saul ajunge să recunoască în final care este marea greșeală a vieții sale: „Mă temeam de popor și i-am ascultat glasul.”

De câte ori nu facem și noi la fel, înclinăm spre a-i satisface pe oameni, în loc să îi aducem onoare lui Dumnezeu! Dorim să mulțumim pe toată lumea, ascultă de copii, de soție, de rudenii, de prietenii, iar Dumnezeu devine un amănunt neimportant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s