Să mă duc, să nu mă duc?

1 Samuel 23

David simte chemarea de a elibera cetatea Cheila care era asediată de filisteni. De ce ar face el lucrul acesta, un fugar? Era responsabilitatea lui Saul să își apere poporul. David și oamenii lui se temeau în țara lor, și acum să pornească împotriva dușmanilor străini? De fapt e mai ușor să lupți împotriva dușmanilor din afară decât să știi ce să faci cu dușmanii dinăuntru.
Cu toate că inima lui David simpatiza cu poporul și își dorește să salveze pe oamenii din Cheila, face ceva ce nu a reușit Saul să facă înainte de a trece la acțiune – să întrebe pe Domnul. Fiul preotului mort, Abiatar, venise la David ca fugar și adusese și efodul. Pe umerarii lui erau cele două pietre, Urim și Tumim care erau semnul răspunsului lui Dumnezeu la diferite dileme. Urim se lumina, și răspunsul era pozitiv. Tumim se întuneca, și răspunsul era negativ.
Dumnezeu îi răspunde: „Du-te!” Oamenii lui David nu sunt convinși, David mai întreabă o dată. Dumnezeu îi răspunde: „Voi da pe filisteni în mâinile tale.” Ajunge la Cheila, are victorie. Însă Saul află că David e acolo, și pornește cu o armată împotriva Cheilei. David întreabă pe Domnul. Domnul îi răspunde: „Locuitorii din Cheila te vor da în mâinile lui Saul.” Experiența efodului se va repeta deseori în viața lui David.
Când ai de luat o decizie importantă, care este efodul tău? Mai există vre-un Urim? Biblia, Spiritul profetic și rugăciunea te vor învăța și îți vor arăta care este efodul tău.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s