Oameni de caracter

1 Samuel 31

Prima carte a lui Samuel se termină trist, cu una din cele mai dezolante înfrângeri pe care le primește Israel din partea filistenilor. Însă și pe acea pagină de istorie sumbră găsim stele care strălucesc: vitejii din Iabesul Galaadului.

R5ecunoștință. Locuitorii din Iabes nu au uitat ce făcuse Saul în urmă cu 32 de ani. Iabesul Galaadului a fost atacat de amoniți și erau amenințați cu ocară sau extincție. Saul, proaspăt ales ca împărat, strânge o armată și eliberează Iabesul. Acum, la moartea lui Saul, locuitorii Iabesului vor într-un fel să își arate recunoștința pentru cel care le-a redat libertatea.

Respect pentru om. Nu suntem chemați să judecăm pe cel care a murit. Indiferent cât de rău a fost un om în timpul vieții sale, suntem chemați să găsim acel lucru bun din viața lui de la care avem de învățat. Nu este deloc greșit dacă la înmormântarea unui om se spun numai ce a fost de apreciat. Este treaba lui Dumnezeu să îl judece. Noi însă avem datoria să respectăm pe orice om, pentru că fiecare om ne este frate.

Curaj. Nu a fost floare la ureche să intre într-o cetate ocupată de dușman și să ia trupurile celor înfrânți, afișate ca niște trofee. Filistenii se mândreau cu prada lor. Se poate ca locul unde erau atârnate pe zid să fi fost păzit. Și cu toate acestea, vitejii din Iabes au fost plini de curaj și și-au îndeplinit misiunea. Când știi că ai o cauză nobilă, nimic nu trebuie să te întoarcă din drum.

Slujire. Vitejii din Iabes nu aveau nici o obligație să îl îngroape pe Saul. Ei și-au pus viața în joc, și-au sacrificat timp și resurse pentru o lucrare de slujire pentru care nu au primit nimic și nu au așteptat absolut nimic în schimb.

Maturizare. Când Saul a salvat cetatea Iabesului în urmă cu 32 de ani, vitejii care i-au luat acum trupul nu erau decât niște copii. Pe vremea aceea nu se înțelege din 1 Samuel 11 că cetatea Iabes avea viteji. Iată, că acei copii au învățat ceva, și-au ales model pe Saul (când încă era condus de Domnul), și au devenit niște oameni de nădejde, maturi, viteji pentru Domnul. Dumnezeu așteaptă de la oameni ca ei să se dezvolte și să ajungă la maturitate, să învețe să aplice ce au învățat, să își aleagă modele demne de urmat. În Biblie, desăvârșirea nu este altceva decât un proces de maturizare, creștere spirituală.

Închinare. Oamenii din Iabes au postit șapte zile după ce l-au îngropat pe Saul. Pe lângă faptul că era o manifestare a tristeții și doliului, postul este o experiență spirituală. Biblia ne spune că „Mai bine să te duci într-o casă de jale decît să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta” (Eclesiastul 7:2). În psalmul lui Moise găsim această rugăciune: „Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă” (Psalm 90:12).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s