Absalom P.R. (Public Relations)

2 Samuel 15

La prima vedere, răscoala lui Absalom pare motivată de relația șubredă a acestuia cu tatăl său, și ura ce i-o purta în suflet. Deși acestea au rolul lor în dezvoltarea prăpastiei întrei David și Absalom, fiului rebel i-a încolțit sămânța răsturnării tronului din alt sentiment. Este adevărat că a-l lăsa pe David să vadă cum se fărâmițează împărăția sub ochii lui era cea mai mare răzbunare. Răscoala a fost și urmarea firească a nehotărârii și neimplicării lui David în a opri anumite rele datorită păcatului cu Bat-Șeba, care i-a slăbit autoritatea în fața păcatelor din jurul său. Însă pe lângă condițiile prielnice care au favorizat rebeliunea lui Absalom, acesta avea ceva și în viața lui care l-a condus spre cădere.

Căderea lui Absalom

public-relations-internshipsCăderea întotdeauna începe cu autoînălțarea. Căci „Mîndria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii,” spune Solomon în Proverbe 16:18. Capitolul anterior face o remarcă cu privire la popularitatea lui Absalom: „Nu era om în tot Israelul aşa de vestit ca Absalom în privinţa frumuseţii lui; din talpa piciorului pînă în creştetul capului, n-avea nici un cusur” (2 Samuel 14:25). Cu siguranță că lucrul acesta era știut și conștientizat de el însuși. Văzând că îi crește popularitatea, a făcut un pas mai departe. „După aceea, Absalom s-a pregătit care şi cai, şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui” (v. 1). Lucrul acesta era deja destul de mult, având în vedere că nu se mai ocupa cu treburile împărăției împreună cu tatăl său. La fel funcționează și mișcările eretice și dizidente. Deși nu atrag mase mari de oameni (cel puțin la început), își fac apariția mereu cu surle și trâmbițe, pentru a da impresia că sunt o mișcare mare și puternică. Aceasta a fost și strategia lui Absalom – să ia ochii oamenilor, să creeze impresia că este o forță.

Următoarea mișcare a lui Absalom este și mai evidentă că subminează autoritatea împăratului. Se arată extrem de prietenos cu oamenii, stând cu ei la poarta palatului. El ascultă nemulțumirile și neînțelegerile oamenilor și le cerșește simpatia oferind o simpatie falsă. Tuturor le spune că au dreptate, și că, dacă ar fi el împărat, atunci chiar s-ar face dreptate. Nu pot să nu observ asemănarea izbitoare cu lucrarea prin care Lucifer și-a răspândit ideile antinomiale (împotriva Legii). Mișcările dizidente au aceeași strategie. Ei nu sunt la birouri, și își desfășoară activitatea la firul ierbi, acolo unde oamenii simpli au nemulțumiri. Toate aceste nemulțumiri, dacă sunt orientate împotriva conducerii actuale, dau forță celor care subminează autoritatea celor unși. Când se spune oamenilor că toate necazurile sunt datorită conducerii, și că dacă s-ar schimba conducerea, ar fi mult mai bine. Și uneori nu se spune, dar se sugerează că tocmai ei care acum acuză conducerea ar trebui să îi ia locul. Aceeași mizerie pe care o vedem în politica seculară apare și în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Conducerea se transformă din responsabilitate în „osul cel mare.”

Absalom a reușit să fie atât de popular încât a invitat la evenimentul de investitură pe 200 de oameni din Ierusalim, care „l-au însoțit în prostia lor, fără să știe nimic.” Cu alte cuvinte, atât de absorbiți au fost de personalitatea lui Absalom încât nu i-a interesat nici măcar pentru ce merg la Hebron.

Astăzi e foarte ușor să fii popular. Trist este că oamenii urmează pe cei care au reușit să își creeze imagine publică bună, fără să îi mai intereseze cu adevărat care sunt scopurile lor. Departamentul P.R. este responsabil de răsturnări de situație. Însă, atenție, nu oricine are un P.R. excelent are și un caracter și un scop excelent. Dacă pentru reușită te bazezi doar pe imagine, ai să cazi, pentru că nu ai o bază – caracterul!

2 gânduri despre &8222;Absalom P.R. (Public Relations)&8221;

  1. Ca om de PR sunt complet de acord cu faptul ca ce a facut Absalom a fost aceea de a transfera capitalul sau de imagine in sfera politica (e exact principiul prin care multe „vedete” ale televiziunilor au ajuns sa fie parlamentari).
    Ce vreau insa sa subliniez: PR-ul nu este rau (cum poate unii ar putea face asociatii din articolul tau), ci conteaza mult ce scopuri slujeste. Evanghelia a fost „inventata” cu scopul de a fi transmisa cat mai multor oameni spre salvarea lor. Chiar Isus ii sfatuia pe unele dintre persoane „Du-te si spune…” 😉

  2. Beni G., mulțumesc pentru completare, și o susțin. PR-ul nu este rău, și Absalom PR este rău. Ceea ce mă deranjează este că PR-ul a ajuns un scop in sine, iar atunci își pierde credibilitatea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s