Ce le provoacă leilor greață?

1 Împărați 13


Dacă omul lui Dumnezeu, care nu a ascultat de cuvântul Domnului, nu murea, autoritatea și veridicitatea cuvintelor lui Dumnezeu puteau fi puse la îndoială. Îl vedem, așadar, pe omul lui Dumnezeu mort în drum, iar lângă trupul lui un leu, care nici nu se gândea să se mai atingă de trupul lui.

Însă doresc să observăm grava eroare pe care o face un om al lui Dumnezeu, și ce îl determină să o comită. Omul lui Dumnezeu nici nu se numește pe sine profet, spre deosebire de profetul mincinos din Betel care își arogă titlul și activitatea profetică. Este un anonim, un sol al lui Dumnezeu, care acceptă o misiune riscantă, și anume mustrarea publică a păcatului unui popor întreg. Este un om umil, dar a cărui credință și curaj pot rămâne pildă pentru oamenii lui Dumnezeu de azi. Puțini sunt oamenii care ar avea acea inimă neînfricată care să stea în fața președinților și a unui popor întreg cu o avertizare atât de serioasă. Simțul datoriei a fost atât de puternic, încât nu s-a dat înapoi de la o astfel de sarcină. Dumnezeu îi vorbise, și nimeni nu putea să îi astâmpere neliniștea până când nu își va fi adus la îndeplinire misiunea. Hotărârea și fermitatea lui sunt exemplare.

Ne întrebăm cum e posibil ca un om atât de dedicat, care îndeplinește o misiune atât de grea, să cadă la un test atât de simplu? Omul lui Dumnezeu se înneacă la mal. Își încheiase misiunea profetică, și totuși Dumnezeu mai cerea ceva de la el personal: să nu mănânce, nici să nu bea apă in tinutul lui Israel. El este amăgit de un profet mincinos și cade atât de ușor în ispita poftei. Ce poftă era aceea de a-ți alina nevoile naturale fiziologice de hrană? Atunci când mandatul lui Dumnezeu includeau postul, nevoile fiziologice devin secundare și subordonate spiritului. Însă omul lui Dumnezeu simțea atât de mult nevoia de a se întări fizic (este găsit de profetul mincinos odihnindu-se la umbra unui stejar), încât a capitulat chiar în ultima fază a misiunii. Satana știe că atunci când oboseala se întâlnește cu foamea și cu nevoia de apreciere, chiar și omul cel mai spiritual poate cădea. Proorocul mincinos face apel la nevoia lui fiziologică și apoi la argumentul spiritual, mințind că Dumnezeu i-ar fi vorbit. Aici, unde oamenii cad, a venit Fiul lui Dumnezeu să biruiască. Isus, în pustiu isiptirii, este momit în același fel, către nevoia de hrană, nevoia de apreciere și de un cuvânt favorabil confortului din partea lui Dumnezeu. Însă Domnul, limitat de posibilitățile trupului omenesc, nu își folosește puterile divine, ci se prinde cu putere și cu neputință de om de Cuvântul lui Dumnezeu.

Cât de mulți oameni ai lui Dumnezeu vor cădea datorită nevoii de siguranță și de hrană chiar. Despre cei care vor trebui să își înalțe glasul împotriva păcatelor omenirii, Apocalipsa dezvăluie că vor trece prin împosibilitatea de a-și procura hrana în modul în care au fost obișnuiți (Apoc. 13:16-17), și că vor trece testul lipsei de mâncare și apă (Apoc. 7:16).
Închei cu apelul lui Isus: „Rugați-vă ca să nu cădeți în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” (Marcu 14:38). Nu degeaba Pavel spunea: „Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:27).

Când un om al lui Dumnezeu calcă cuvântul Celui care îl trimite, pentru pofta trupului, până și leilor le provoacă greață trupul lor. Fii leul propriului trup, și atunci alți lei te vor lăsa în pace, să ajungi în tihnă acasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s