Minunea de fiecare zi

1 Împărați 17

Valentine's Day gift box isolated on white backgroundDupă ce Dumnezeu poruncește corbilor să îl hrănească pe Ilie, Biblia ne spune că Dumnezeu a poruncit unei văduve păgâne să îl hrănească pe Ilie. Cum i-a poruncit Domnul acestei femei să îl hrănească pe Ilie înainte ca Ilie să ajungă acolo? Și, nu este nepotrivit să ne întrebăm, cum a poruncit Dumnezeu corbilor să aducă mâncare profetului? Au conștientizat corbii porunca divină? Ființa umană nu este asemenea necuvântătoarelor cărora Dumnezeu le poate porunci fără ca acestea să aleagă să asculte. Și cu toate acestea, despre femeia sidoniană se spune că i se poruncește să îl hrănească pe Ilie.

De ce Dumnezeu folosește inițial tocmai corbi? Corbii sunt cunoscuți ca fiind foarte versatili în procurarea hranei. Ei pot folosi chiar obiecte pentru a ajunge la hrană. De asemenea, este ceva obișnuit ca aceste păsări să fure mâncarea altor animale și ele învață să își ascundă mâncarea de celelalte păsări. (vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Corb) Dumnezeu a folosit aceste „calități” ale corbilor pentru ca mâncarea de pe mesele îmbelșugate ale unor boieri, poate chiar de pe masa împăratului, să ajungă la Ilie. Dumnezeu l-a trimis pe Ilie la pârâul Cherit pentru că probabil tocmai acolo era un habitat al corbilor „haiduci”. Așadar, oricât de extraordinară ni se pare hrănirea lui Ilie de către corbi, singura cauza supranaturală a fost că Dumnezeu l-a trimis pe Ilie acolo unde trăiau corbii. Nu sunt un om care nu crede în minuni și nu îmi doresc să demitologizez Cuvântul lui Dumnezeu. Totuși, adevăratele minuni se produc, așa cum vom vedea, în cazurile imposibile. Căci Dumnezeu este specialist al imposibilului.

Acum mă întorc la văduva sidoniană care îl hrănește pe Ilie. Am amintit anterior că și acestei femei i se poruncește să îl hrănească pe profet. Asemenea corbilor, porunca aceasta nu este una conștientizată, căci nici corbi nu au capacitatea să raționalizeze pentru a alege ascultarea de poruncă sau împotriva ei. Femeia nu se simte pusă la colț, și nici nu vede ca o impunere ceea ce i se cere să facă. Ea pur și simplu face ceva din natura ei – să ajute, să slujească, să ofere. Porunca lui Dumnezeu este mai degrabă în legătură cu calitățile pe care această femeie le-a dezvoltat în viața ei. Înmulțirea făinei și untdelemnului nici nu i se pare o minune. De ce spun asta? Pentru că ea recunoaște intervenția divină abia când copilașul ei este înviat de Ilie. Ea spune: „Cunosc acum că ești un om al lui Dumnezeu, și cuvâtul Domnului este în gura ta adevăr.” (sublinierea îmi aparține). Așadar, văduva sidoniană privește înmulțirea hranei în contextul dăruirii ca ceva normal. Asta înseamnă că ea a mai avut experiența aceasta. Nu este prima dată când această femeie păgână aplică un principiu al cerului pe care Nicolae Steinhart l-a enunțat atât de frumos în titlul cărții sale, „Dăruind vei dobândi.” Nu este prima dată când observă că atunci când nevoile altora sunt puse înaintea nevoilor personale, întotdeauna va avea resurse pentru slujire. Dumnezeu a folosit această calitate a femeii, altruismul ei și dorința de slujire, pentru ca profetul lui Dumnezeu să aibă o sursă de supraviețuire.

Înmulțirea făinei și uleiului nu este o minune extraordinară, ci este o minune de fiecare zi, pe care Dumnezeu o poate face pentru fiecare familie. Este un principiu al cerului, că oridecâteori te gândești la ceilalți vei avea de câștigat. Oridecâteori pui pe alții înaintea ta, Dumnezeu te înalță. Această minune se poate vedea în fiecare zi, chiar când trăim în mijloc de criză. Atunci când oferi altora vei avea din belșug. Cei care niciodată nu au destul ca să ofere altora, niciodată nu vor avea destul. Dumnezeu onorează fiecare act de binefacere. Căci „oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteți ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.” (Marcu 9:41 VDCC)

Adevărata minune de la Sarepta nu este înmulțirea făinii, ci este minunea unui suflet în care Duhul lui Dumnezeu a fost lăsat să lucreze. Nu degeaba spune Isus: „erau multe văduve în Israel; şi totuşi Ilie n-a fost trimis la nici una din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.” (Luca 4:25). Printre efectele idolatriei și închinării la alți dumnezei era și egoismul și zgârcenia. Un popor apostaziat suferea de foame pentru că nu știau să împartă pâinea cu cel flămând. Această minune cu înmulțirea hranei se putea întâmpla oriunde exista un om care să renunțe la egoismul și mândria lui. Dumnezeu este dispus să facă această minune în fiecare zi. Pâinea noastră cea de toate zilele este o minune atunci când știi să o împarți. Minunea de fiecare zi există când împarți ultima binecuvântare cu cel de lângă tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s