Unde dai și unde crapă

1 Cronici 21

ice-age-continental-drift-141785lRecensământul militar al lui David este episodul asupra căruia Biblia aparent se contrazice cel mai vizibil și cel mai contrastant. În 2 Samuel 24, scriitorul spune că Domnul a ațâțat pe David să facă numărătoarea poporului pentru că s-a aprins de mânie împotriva poporului, iar aici, în 1 Cronici 21, după aproximativ 500 de ani, un alt scriitor biblic spune că Satana a ațâțat pe David să facă numărătoarea poporului. Cele două afirmații nu sunt în conflict, ci sunt două perspective asupra aceluiași adevăr. Biblia ne spune în altă parte că Dumnezeu nu ispitește pe nimeni (Iacov 1:13). La modul practic, Satana este cel care ațâță pe David. Însă privind din perspectiva suveranității lui Dumnezeu, doar El îi poate pune limite diavolului. Lăsându-l pe Satana să îl ispitească pe David, Dumnezeu însuși se supune unui risc, acela de a fi acuzat de întâmplările rele. Însă acest exemplu al narațiunii este un caz clar în care se vede că nici Satana, nici Dumnezeu nu l-au forțat pe David să facă numărătoarea poporului. Alegerea a fost a lui David. Dacă chiar și mândrul Ioab, cel lipsit de scrupule, i se pare un păcat ceea ce vrea să facă David. Ioab apelează la conștiința lui David, dar ,în urma insistențelor acestuia, David alege să meargă înainte.

Ceea ce pare și mai surprinzător în acest pasaj este faptul că în urma păcatului lui David mor atâția oameni. Unde dai și unde crapă!? Dacă în 1Cronici se explică mai clar că de fapt ispitirea este acțiunea lui Satana, totuși scriitorul acestei cărți nu renunță la a dezvălui că totuși cel care nimicește este Îngerul Domnului. Este și mai evident că nimicitorul este aici un sol al lui Dumnezeu, pentru că îl vede David, bătrânii Ierusalimului, proorocul Gad și chiar și Ornan Iebusitul. David greșește, iar Dumnezeu lovește în popor. Unde dai și unde crapă?!

Ellen White m-a luminat cu un gând care se înscrie perfect în teologia biblică:

Facerea recensământului dăduse naştere la nemulţumire în popor; cu toate acestea, ei cultivaseră aceleaşi păcate care îl conduseseră pe David la lucru. După cum, prin păcatul lui Absalom, Domnul îl lovise cu pedeapsă pe David, tot astfel, prin greşeala lui David, a pedepsit păcatele lui Israel. (Patriarhi și profeți, 748)

Când păcatul și greșeala lovesc, niciodată nu  „crapă” doar într-un loc. Este al doilea exemplu din viața lui David (după păcatul cu Bat-Șeba), că atunci când permitem slăbiciunilor și poftelor personale să preia controlul vieții noastre, există victime colaterale. Dar acest al doilea exemplu dezvăluie din nou inima acestui om care era grabnică la pocăință. Atitudinea lui este de recunoaștere a păcatului, apoi supunere față de pedeapsa divină, iar apoi mijlocirea pe care o face pentru popor. Dumnezeu învinge pe diavol atunci când oamenii lui Dumnezeu cad și se lasă în mâna Lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s