Nu dragostea e oarbă

Ce au în comun un tânăr „îndrăgostit” cu vulturul care zboară pe cer, șarpele care se târăște pe stâncă și corabia care înaintează pe mare?

Mi-au captat atenția aceste situații comparate citind Proberbe capitolul 30, versetele 18, 19.

Proverbe 30.18-1918 Trei lucruri sînt mai pesus de puterile mele, şi chiar patru pe cari nu le pot pricepe:

19 urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe stîncă, urma corăbiei în mijlocul mării, şi urma omului la o fată.
Ce are a face șarpele, vulturul și corabia cu dragostea?

La prima citire, nici noi nu pricepem nimic, mai ales că exprimarea „urma omului la o fată” te face să te gândești la pierderea virginității. Pe când fenomenele amintite – urma vulturului pe cer, a șarpelui pe stâncă și a corăbiei în mijlocul mării – nu au o „urmă” care se poate identifica, pierderea virginității este o urmă cât se poate de evidentă. Până și azi se mai păstrează în anumite culturi sărbătorirea pierderii virginității în noaptea nunții, oferind un semn vizibil al acesteia.

Textul însă nu aduce în discuție aspectele fizice ale fenomenului, ci are în vedere altceva, dar nu cu totul diferit. Textul original ebraic folosește cuvântul „cale” (ebr. = derek), tradus nefericit în versiunea Cornilescu „urmă”. Cuvântul „cale” are un sens bogat chiar și în limba română, referindu-se propriu la un drum, dar și figurat la umblare, modalitate, fel de a fi, manieră de viețuire.

În consecință, sensul aici este cel figurat. Ceea ce au în comun cele trei sunt de fapt mesajul care trebuie aplicat la relația dintre un tânăr și o tânără. Lui Agur, scriitorul capitolului 30 din Proberbe, i se pare inexplicabil cum e posibil ca ceva să plutească pe aer (vulturul), un animal fără picioare să înainteze (șarpele) și ceva imens și greu să nu se scufunde în apă (corabia). Aceste trei lucruri nu sunt pentru Agur doar inexplicabile, ci chiar minunate, uimitoare.

Ce este uimitor în felul în care un tânăr caută să formeze o relație cu o tânără? Este uimitor că diferențele atrag. Este uimitor ce lucruri extraordinare poate face un tânăr atunci când este îndrăgostit. Este uimitor cum poate înfrunta batjocura și gura lumii. Ceva invizibil îl poartă in direcția persoanei iubite, o atracție într-un fel riscantă, dar cine nu riscă, nu câștigă. Vulturul riscă să se arunce de pe stâncile înalte pentru a plana într-un mod minunat. Dar e un risc calculat. Marinarii își asumă un risc când lansează corabia pe mare pentru cele mai spectaculoase călătorii. Dar e un risc calculat.

Dragostea este un risc, dar nu este unul orb. Adevărata dragoste își ia riscuri calculate. Nu dragostea este oarbă, ci patima. Ceea ce nu calculează patima este rata de degradare pe care o produce în ființa umană. Spre deosebire de aceasta, dragostea se avântă fără a pune în pericol integritatea vreunei persoane implicate.

Spre exemplu, Isus este ispitit de diavol să se arunce de pe acoperișul Templului din dragoste pentru Dumnezeu. Însă Isus afirmă cu claritate că dragostea nu acționează în felul acesta pentru a fi demonstrată.

Patima acționează necugetat. Dragostea acționează nelimitat. Patima face gesturi necontrolate. Dragostea alunecă ușor asemenea unui șarpe pe o stâncă. Patima a luat de la șarpe violența, pe când dragostea a luat de la acesta tactul și înțelepciunea.

Un gând despre &8222;Nu dragostea e oarbă&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s