Cum s-a luptat Abraham Lincoln cu depresia

Când strănută cineva, i se spune „Sănătate!”, sau „Noroc!”. Dacă te îmbolnăvești de plămâni sau de stomac, prietenii simt împreună cu tine și te încurajează. Însă dacă cineva are un creier bolnav, nu este aceeași poveste. Orice tulburare psihică sau boală mintală este privită cu oroare și persoana care o poartă este stigmatizată.

Dacă cineva are dureri în gât, se duce la medic să-i dea scutire de la serviciu. Însă dacă se simte tristă toată ziua, nici nu se gândește că ar putea fi vorba de ceva boală.

Reacțiile pe care le are societatea cu privire la tot ceea ce este legat de dezechilibre mentale se datorează unor concepții învechite că cei care au un comportament anormal sunt posedați de diavol. Deși cred că există și manifestări supranaturale demonice în unii oameni, să nu ne grăbim să asociem orice tulburare cu posesia demonică.

Creierul nostru este un organ fascinant din corpul nostru. El nu este separat de trup, iar când se îmbolnăvește creierul, de fapt s-a îmbolnăvit trupul.

Oamenii de știință au descoperit de curând că la nivelul sinapselor neuronale inhibitorii există un număr de 140 de tipuri de proteine. Nu este greu de înțeles, că în creierul nostru se petrec o mulțime de reacții chimice și electrice. Lipsa unor substanțe, sau excesul altor substanțe pot crea dezechilibre la nivelul celulelor creierului care dezvoltă o activitate cerebrală anormală.

Depresia poate fi privită ca pe un dezechilibru de substanțe la nivelul creierului. Un exemplu este serotonina, numită și un hormon al fericirii. Nivelul scăzut al acestei substanțe la nivelul creierului va declanșa sau va agrava depresia.

Această tulburare mintală, numită și „boala secolului”, nu are preferințe și nu ocolește nici o categorie de oameni. De la cei mai bogați la cei mai săraci, de la cei mai puternici la cei mai slabi, depresia apare fără discriminare.

Una din cele mai fascinante celebrități ale istoriei care s-a luptat toată viața cu depresia a fost Abraham Lincoln, președintele american care a abolit sclavia în SUA.

Există o mulțime de declarații și observații din rândul celor apropiați ai lui Lincoln care au remarcat că el era într-o „profundă melancolie”.

La 26 de ani are o slăbiciune față de o fată, Ann Rutledge, o blondă cu ochi albaștri. Ea se îmbolnăvește de febră tifoidă și moare la 22 de ani. Acest lucru îl marchează profund pe Abraham. Devine retras și solitar, mereu cufundat în gânduri și indiferent la ce se întâmplă în jurul lui. Unul din mentorii lui, un profesor mai apropiat de el, domnul Graham, își aduce aminte că Lincoln i-a spus că „uneori simte să se sinucidă”.

(apropos, există 9 simptome ale depresiei. Dacă 5 din aceste simptome apar, este clar că e depresie. Dacă se remarcă doar acesta al gândurilor de suicid persistente, nici nu mai este nevoie de celelalte simptome pentru a diagnostica o depresie majoră).

În jurul vârstei de 30 de ani, când deja era implicat în politică, Lincoln are din nou o cădere depresivă. Unul din prietenii lui a trebuit să-i îndepărteze din camera lui toate lamele de ras și orice obiect ascuțit din teama de a nu se sinucide. În această perioadă scrie o scrisoare unui partener avocat următoarele cuvinte:

„Sunt cel mai nenorocit om în viață. Dacă ceea ce simt acum ar fi distribuit în mod egal întregii familii omenești, nu ar mai rămânea nici o față veselă pe întreg pământul. Nu pot spune dacă voi fi vreodată mai bine; în mod îngrozitor prevăd că nu voi fi. Ca să rămân în starea asta îmi este imposibil; trebuie ori să mor, ori să fiu mai bine, așa mi se pare.”

Prietenul care i-a scos toate obiectele contondente din cameră i-a spus pe un ton grav la un moment dat că va muri dacă nu-și revine. Atunci a fost un moment de cotitură în atitudinea lui Lincoln. El i-a răspus că s-ar putea sinucide, și că nu i-ar fi frică de moarte.

Însă avea o „dorință de nestăpânit” de a realiza ceva cât timp trăiește. Dorea să-și lege numele de marile evenimente ale generației sale, și în așa măsură să-și pună amprenta asupra lor încât numele lui să fie legat de ceva care va contribui la binele semenilor săi. Aceasta nu era o simplă dorință, spunea Lincoln, ci „pentru ceea ce își mai dorea să trăiască.”

De aici începe ascensiunea lui Abraham Lincoln. Deși „melancolia profundă” nu l-a părăsit toată viața, a luptat cât a trăit împotriva acestei tristeți ucigătoare. Și tocmai această tristețe i-a dat combustibilul de a lupta până la capăt împotriva a ceea ce măcina societatea americană a acelui secol: inegalitatea socială.

Am dat exemplul lui Abraham Lincoln pentru a arăta că nu trebuie să-ți fie teamă să recunoști că treci prin secvențe de depresie. Nu degeaba psihiatrul Tima Cantopher spunea că depresia este „blestemul celor puternici.”

Oricine poate fi lovit de asta. Nu ești nebun dacă ești depresiv. Corpul tău poate fi bolnav. Creierul tău poate fi bolnav. Dar fii curajos! Există vindecare pentru depresie!

Cu drag, Daniel Cirț,
care și el a experimentat depresia.

P.S. Există mai multe cauze ale depresiei. Vreau să îți ofer gratuit un Ebook din care să înveți mai multe care pot fi cauzele multiple ale depresiei. Îl poți descărca de aici.

Vreau Ebook-ul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s