De ce să le spui copiilor adevărul despre Moșu’?

mosu-minte-001

Părinți, bunici, educatori, adulți de toate felurile își pun toată strădania să păstreze un secret pentru cat mai mult timp. Se crează scenarii, se fac artefacte, filme, și se susține cu o convingere ieșită din comun că Moș Craciun există!

Cu cât patos și imaginație susținem o poveste în care nu credem! Mințim proprii noștri copii mângâindu-ne că în felul acesta ne demonstrăm încă o dată nouă înșine cât de modești suntem.

De ce susținem cu atâta înverșunare ceva în care nu credem de-a binelea?

Un băiețel la grădiniță le spune celorlalți copii că Moșul nu există, că de fapt părinții ne dau cadouri. Educatoarele reacționează prompt, ca și când ar fi niște gardieni ai crezului strămoșesc, mustrându-l pe băiat și apoi născocind o „adevărată” aventură în care protagonistul nu e altul decât Moșul, care chiar a fost văzut de copiii cuminți, care nu spun prostii altor copii, și că dacă crezi cu adevărat te vei întâlni cu el într-o zi, etc.

Care este prețul ascunderii adevărului, sau mai bine zis al minciunii?

Poate că vi se pare dur că numesc această drăguță fascinație o minciună. Însă iată că reușim să facem deosebire între basme și povești pe care le scoatem din cufărul cu povești și apoi le punem înapoi, și acest mit care electrizează o lume întreagă. Nu am auzit pe nimeni care să încerce cu atâta îndârjire să îi convingă pe copiii că ursul nu are coadă pentru că a fost păcălit de vulpe. Povestea e poveste, mitul e mit.

Mințindu-i pe copii cu acest mit îi învățăm că fascinația este mai de dorit decât realitatea, și că pentru a te simți bine atunci când lumea reală îți e potrivnică, decât să o înfrunți, mai bine te refugiezi într-o lume imaginară.

Mințindu-i pe copii îi învățăm să nu aibă încredere în tot ce spun părinții, pentru că uneori părinții inventează tot felul de lucruri ca să facem ce zic ei. Când mama spune că ea știe mai bine unde duce un comportament, copiii cred că mama fabulează, doar ca să nu experimenteze copilul ce e chiar frumos și de dorit.

Mințindu-i pe copii îi învățăm că minciuna e ok, pentru că toată lumea minte, că o minciună e mai interesantă decât adevărul, și te mai și scapă de belea. Îi învățăm să facă promisiuni pe care nu le vor respecta, vom crește chiar pe unii viitori politicieni arta demagogiei – să declari cu o fățișă convingere ceea ce nici tu nu crezi că vei face.

Mințindu-i pe copii cu acest mit îi învățăm că orice credință puternică se va dovedi până la urmă că este un mit, o poveste de adormit copii creduli. Deci și Dumnezeu e un fel de Moș, care ne-ar plăcea să existe, dar pentru că nu există, trebuie ca adultul să îi joace rolul.

Dragi părinți, nici un mit nu-i va clădi pe copiii noștri pentru a schimba lumea dacă nu îi învățăm simțul realității și dragostea de adevăr. Din cauza miturilor lumea noastră e învăluită în fantezia care nu ne lasă să credem cu toată convingerea adevărul: că Isus, Fiul lui Dumnezeu, există!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s