Photo by Ian Espinosa on Unsplash

Sola Scriptura, după 500 de ani

Se împlinesc 500 de ani de la Reforma lui Luther. Acest călugăr augustinian, alături de alți oameni de o verticalitate exemplară, a schimbat lumea. Reformatorii au lăsat în urmă marea tradiție creștină cunoscută sub numele de protestantism. Fără acesta, lumea noastră ar arăta altfel, și, poate că dacă n-ar fi fost Luther, ar fi trebuit să fie altcineva.

Reforma protestantă se bazează pe 3 mari principii:

  1. Sola Scriptura
  2. Sola Fide
  3. Sola Gratia

Pentru început, să înțelegem principiul Sola Scriptura, care, din păcate, este distorsionat și neînțeles.

Sola Scriptura nu înseamnă prima scriptura, care înseamnă că Biblia este prima dintre sursele adevărului, dar pentru o înțelegere corectă, ai nevoie și de celelalte surse, numite generic tradiție, alături de hotărârile conciliilor bisericii și de interpretarea oferită de magisteriumul bisericii. Adică, în idea prima scriptura, chiar dacă se pleacă de la Biblie, ultimul cuvânt nu îl are Biblia.

Sola Scriptura nu înseamnă nuda scriptura, care înseamnă că orice referire sau consultare a altor surse de informație spirituală este greșită. Aceasta îl face pe om să creadă că poate înțelege Biblia cu mintea secolului al XXI-lea, fără să țină cont că Biblia este un document istoric, scris în anumite condiții, având anumiți destinatari primari dintr-un anume context geografic și cultural. Acest lucru permite scoaterea textelor din context, ca și cum fiecare frază conținută în Biblie ar avea valoare de maximă. Când scoți textul din context rămâi doar cu un pretext.

Aceasta elimină posibilitatea de a cerceta și alte izvoare istorice, și tradiția, pentru a înțelege mai bine Scriptura. Martin Luther gândea diferit. Iată ce spune el despre acest gen de fanatism:

Noi nu acționăm fanatic… Noi nu respingem tot ce se află sub autoritatea papei, pentru că astfel ar trebui să respingem și biserica creștină. Multe lucruri bune privitoare la credința creștină pot fi găsite în papalitate și de acolo au ajuns la noi.

Sola Scriptura este principiul care așează Cuvântul lui Dumnezeu ca anterior oricăror surse de adevăr și îi oferă locul central în stabilirea adevărului. Orice informație sau sursă cu pretenție de adevăr va fi testată și probată cu Biblia.

Suficiența Scripturii funcționează în contextul în care ea a fost oferită, și anume, Biblia este privită ca și cartea dată Bisericii, care este comunitatea credincioșilor conduși de Duhul Sfânt, cel care a revelat și inspirat Biblia.

Biblia în mâna omului de rând

Cel mai mare merit pe care îl are principiul Sola Scriptura este că oferă posibilitatea omului de rând să aibă acces la Biblie. Spre deosebire de perioada medievală, anterioară Reformei, perioadă omul obișnuit nu avea acces la Biblie, și nici nu avea dreptul să citească Biblia pentru el însuși, Sola Scriptura aduce Biblia la îndemâna fiecărui om. Sola Scriptura desființează alte oficii care se interpun între om și Biblie, și anume biserica, conciliile bisericești și magisteriumul bisericii. Astfel, Biblia devine cartea fiecărui om. Apostolul Pavel subliniază acest adevăr atunci când spune (în 2 Timotei 3:16):

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos, să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (sublinierea ne aparține)

Omul lui Dumnezeu nu este doar cel care are licență sau doctorat în teologie, sau cel care poartă veșmânt preoțesc. Omul lui Dumnezeu ești tu, sunt eu, și orice om care îl caută cu tot dinadinsul pe El.

Providența a găsit o cale să pregătească Sola Scriptura oferind și logistica, sau infrastructura ca Biblia să ajungă în mâna omului de rând. Astfel că Valdezii, prin anii 1100, copiau pasaje din Biblia în limba latină și o ofereau oamenilor cu care făceau comerț. În anii 1380 John Wycliff traduce Biblia în limba poporului său, limba engleză, și este supranumit azi Luceafărul Reformei. Pe 30 septembrie 1452 se publică prima carte tipărită, nu alta decât Biblia, oferind posibilitatea oamenilor obișnuiți să își procure un exemplar. Luther, în 1536, termină traducerea Bibliei în limba germană, limba poporului.

Sola Scriptura și hermeneutica ta

Ce cuvânt complicat! Hermeneutica este metoda, sau regula de interpretare pe care o folosești. Isus a întrebat pe unul din cărturari (Luca 10:26):

Ce scrie în Lege? Cum citești în ea?

Cum citești în ea? sau care este hermeneutica ta? Care este metoda pe care o folosești ca să înțelegi Biblia?

Există multe metode de interpetare a Bibliei, însă principiul Sola Scriptura face selecția și în privința hermeneuticii.

În vremea medievală, metoda cea mai folosită pentru interpretarea Bibliei era metoda alegorică. Textul Scripturii nu era înțeles în modul simplu în care este scris, ci trebuia extras înțelesul alegoric, spiritual. De aceea, pentru că nu orice om putea face lucrul acesta, interpretarea Scripturii era lăsată în seama magisterium-ului bisericii.

De exemplu, dacă interpretăm Geneza 1, metoda alegorică nu ia în calcul creația în 6 zile, ci mai degrabă aplică textul la felul în care lucrează Dumnezeu în viața omului. Adică Dumnezeu nu a despărțit literal lumina de întuneric, ci el desparte lumina spirituală de întunericul spiritual în viața noastră. Este o aplicație frumoasă, însă în felul acesta raportul Scripturii nu mai are sensul direct, acela că Dumnezeu a creat lumea în șase zile.

După Reformă, în focurile Contrareformei și a liberalismului (ironic) protestant, s-a făurit o altă hermeneutică, metoda istorico-critică. Aceasta pornește de la premiza că Biblia este ca orice altă carte antică, și trebuie studiată științific ca un text antic, pornind de la teoria surselor.

Dacă aplicăm teoria surselor la Geneza 1 și 2, metoda istorico-critică vede că raportul creației este din două surse de inspirație care, potrivit acestei metode, nu se armonizează, ci descriu același lucru în alți termeni. Concluzia studiului începutului Bibliei potrivit metodei istorico-critice este că Geneza 1 și 2 trebuie luate mai degrabă poetic decât ca pe un raport istoric, deci nu putem stabili adevărul creației pe baza Bibliei.

Metoda compatibilă cu Sola Scriptura este cea istorico-gramaticală. Această hermeneutică ia în calcul contextul istoric și literar al textelor Bibliei și observă unitatea mesajului ei. Geneza 1 interpretată în felul acesta este raportul demn de încredere al creației în 6 zile literale, iar Geneza 2 vine să completeze acest raport cu alte aspecte.

Ce a fost mai întâi, oul sau găina?

Ceea ce este comun atât interpretării alegorice cât și interpretării istorico-critice este concepția potrivit căreia Biblia, așa cum este ea, este produsul bisericii. Biserica a decis care sunt cărțile inspirate, canonice. În cazul interpretării alegorice, biserica are, așadar, ultimul cuvânt, și este ultima autoritate în materie de adevăr. În cazul interpretării istorico-critice, dacă Biblia este produsul bisericii, atunci poate fi luată ca o carte obișnuită, produsă de oameni.

Însă în gândirea protestantă, La început a fost Cuvântul, adică Revelația divină. Biserica este produsul Revelației, sau Cuvântului lui Dumnezeu, și nu invers. Și atunci, autoritatea ultimă este Cuvântul lui Dumnezeu.

Libertate și responsabilitate

Sola Scriptura oferă omului libertatea de a lua Biblia și de a înțelege mesajul ei simplu. Chiar dacă omul obișnuit e posibil să nu înțeleagă detalii legate de profețiile lui Ezechiel, Daniel sau cele din Apocalipsa, orice om poate înțelege mesajul clar al Scripturii, și anume că omul este păcătos, și că poate fi salvat doar prin harul lui Dumnezeu, accesat doar prin credință.

Această libertate înseamnă că omul nu este legat de nici o interpretare oferită de vreo autoritate omenească, fie ea și o autoritate religioase. Din cuvintele lui Luther înțelegem cât de important este ca omul să gândească liber, neîngrădit de edicte omenești. La Dieta din Worms, reformatorul a declarat:

Pentru că tu, prea luminată maiestate şi voi înalţi conducători, îmi cereţi un răspuns clar, simplu şi precis, vi-l voi da şi este acesta: Nu-mi pot supune credinţa nici papei şi nici conciliilor, deoarece este limpede ca lumina zilei că de multe ori au greşit şi s-au contrazis unii cu alţii. De aceea, dacă nu sunt convins cu mărturia Scripturii sau printr-un raţionament clar, dacă nu sunt convins cu ajutorul pasajelor pe care le-am citat şi dacă ele nu-mi supun conştiinţa Cuvântului lui Dumnezeu, nu pot şi nu voi retracta, căci e periculos pentru un creştin să vorbească împotriva conştiinţei lui. Aici stau şi nu pot face altfel. Aşa să-mi ajute Dumnezeu! Amin.

Însă, această libertate nu înseamnă rebeliune sau libertinism, ci o conștiință captivă Cuvântului lui Dumnezeu. Această libertate presupune responsabilitatea de a alege o autoritate supraomenească, și aceasta nu poate fi decât Revelația Divină, așa cum este ea în formă omenească în Sfânta Scriptură.

Conștiința mea este captivă Cuvântului lui Dumnezeu. Așa să îmi ajute Dumnezeu!

 

P.S. Poți să urmărești varianta VLOG a acestui articol

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s